Industria fast fashion are un caracter puternic exploatator. Fie că vorbim de extragerea resurselor sau de exploatarea forței de muncă ieftine din țări in curs de dezvoltare, ea accentuează inegalitatea deja prezentă in societate. O perspectivă importantă ce trebuie luată în calcul atunci când dezbatem această problematică este cea feministă și anti-colonială.
80% din lucrătorii fabricilor de textile sunt femei cu vârste cuprinse intre 14 și 35 ani. Mare parte din acestea lucrează in țări din Sudul Global. Acestă statistică nu este deloc întâmplătoare, căci industria exploatează persoanele vulnerabile și externalizează producția în căutare de forță de muncă ieftină pentru a genera capital.
Pentru că munca ieftină e adesea muncă slab calificată, mulți copii sunt obligați să muncească. De exemplu, în India, aproximativ 100.000 de fete din medii defavorizate lucrează in fabricile de textile.
Aceste practici implică mai multe forme de violență.
Violența economică
Lucrătorii fabricilor textile nu au un venit care să le asigure un trai decent. Aproximativ 85% câștigă mai puțin decât salariul minim prevăzut de lege, fiind plătiți cu 2-3 cenți per piesă. Majoritatea angajaților lucrează 60-70 ore pe săptămână pentru ca, la finalul lunii, să primească aproximativ 300 de dolari (echivalentul a 1480 RON).
Munca overtime nu este plătită, iar condițiile de lucru sunt nesigure și extrem de periculoase. Aici intervine violența fizică. Abuzurile din fabrici, spațiile inghesuite și slab ventilate, expunerea la diverse substanțe chimice cauzează probleme grave de sănătate.
Violența de gen
La exploatarea economică se adaugă violența verbală, fizică și, de cele mai multe ori, cea sexuală. Între 70-80% din lucratoarele din fabricile de textile spun că au experimentat sau au fost martore la evenimente ce implică hărțuirea sexuală. Dinamica de putere dintre victimă și abuzator (care se află adesea la conducerea fabricii) și dependența economică întrețin această violență sistematică.
Multe femei sunt angajate pentru că nu sunt căsătorite și nu au o situație familială stabilă. Odată angajate, își pot pierde dreptul de a forma o familie: sunt obligate să semneze un contract conform căruia nu se vor căsători și nu vor avea copii. Dreptul la viață în afara fabricii este inexistent. Astfel, indsutria exploatează cele mai vulnerabile femei și le îndepărtează în continuare de societate, asigurând imposibilitatea de a ieși din acest cerc vicios.
Violența asupra mediului
În acest punct, colonialismul, capitalismul și patriarhatul se intersectează. În procesul de producție, localizat majoritar in țările in curs de dezvoltare, mediul este poluat in diverse moduri: prin emisiile de CO2, substanțele chimice care ajung in apa potabilă, monoculturile ce afectează agricultura.
Femeile din Sudul Global se află printre cele mai vulnerabile categorii in fața crizei climatice. Poluarea disproporționată a mediului nu face altceva decât să evidențieze inegalitățile sistematice existente.
Falsa solidaritate și cooptarea discursului feminist
Companiile cooptează mișcarea feministă și adoptă discursuri politice emancipatoare pentru a genera profit, pentru a-și crea o imagine responsabilă social și a distrage atenția de la efectele negative ale acțiunilor lor ce afectează disproporționat populația Sudului Global.
Spre exemplu, în fiecare an, de Ziua Internațională a Femeilor, companii precum H&M, Pretty Little Thing, Zara vând piese de îmbrăcăminte cu sloganuri feministe. Ele promit eventual că o parte din profituri se vor duce către organizații care luptă pentru drepturile femeilor. Solidaritate, echitate, dreptate: aceste valori “promovate” de companii se adresează, de fapt, consumatorilor – sub nicio formă femeilor și copiilor din țările în curs de dezvoltare care muncesc 14-16 ore pe zi în condiții inumane, riscându-și viața.
Ipocrizia sistemului devine evidentă atunci când ne amintim ce semnifică ziua de 8 Martie: în 1917, femeile din fabricile textile din Rusia au ieșit în stradă, cerându-și drepturile.
De la originile sale până in zilele noastre, capitalismul s-a bazat pe exploatarea comunităților marginalizate, iar acest lucru nu poate fi schimbat decât prin înlăturarea sa. Greenwashing-ul și falsa solidaritate nu fac altceva decât sa scoată la suprafață contradicțiile inerente ale acestui sistem.